Iubeste-mi mainile - Elena Farago

         Iubeşte-mi mâinile...

Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au ştiut să-ţi spună,
În care n-au putut să-ţi dea
Atât cât ar fi vrut,
Atâta – cât poate doru-ţi le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznădejdea unei clipe...

Iubeşte-mi mâinile 
Şi ochii
Şi iartă-le nevruta vină
Că prea târziu veniră-n cale-ţi
Şi prea curând se duc de tot...

Dezleagă-mi sufletul de vina
Că în curând n-am să-ţi mai pot
Aduce-n mâini
Şi-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumină...

Te port in mine - Zorica Latcu

Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port in trup, in sanii albi si grei,
Cum poarta rodia samanta ei.
Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gat, nepretuit sirag,
Stransoarea cald-a bratului tau drag.
Te port in mine tainic, ca pe-un vis,
In cer inalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port in brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija, fir cu fir.
Cum poarta floarea rodul de cais,
Adanc te port in trupul meu si-n vis.

Declaratie de dragoste - George Sovu

DECLARAȚIE DE DRAGOSTE
George Sovu

Tu esti tacerea credintelor mele
Pe care le risipesc si le adun din nou în mine,
Cu fiecare cuvant ce te cheama
Cu fiecare suras ce te-asteapta.
Tu esti un ochi deschis
Spre întunericul sufletului meu,
Sub ploapa caruia se zbat
Vonurile însangerate ale visurilor.
Tu esti poate însusi dragostea mea
Care crede numai în tine,
Limpezindu-si apele
În franturile surasului tau.
Îti port uneori pasii în priviri
Si surasul în joc de petale,
Îti darui zambete si-ti fur amintiri
Ascunse în soapte domoale.
Sunt zîmbet si lacrimi pe-acelasi obraz
Sunt ras si durere si vise,
Sunt pusa pe sotii si-s plina de haz
Si-s trista de genele-nchise
Sunt basmul frumos dorit de un copil
Sarutul furat la-ntamplare
Sunt scrisul stangaci în nopti de april
Sunt prima si ultima floare
Sunt mainile tale duioase si reci
Sunt noaptea ce n-o poti rosti
Sunt visul purtat în gand de-amandoi
Sunt miezul de noapte si norii de zi.
Eu sunt un zbor frant
O melodie de aripi neterminata,
Un pas descult pe o plaja fierbinte
Un zambet pierdut în rasul tau.
Eu sunt o scrisoare de dragoste
Deschisa dar niciodata citita,
O mana alunecand pe un pian
Într-o simfonie a cuvintelor nerostite.
Eu sunt o fereastra deschisa
Spre zborul viselor tale,
Dar geamurile mi-au înghetat fara rost
În ierni de asteptare.
Tu esti dimineata alba care-si lipeste
Trezirile reci si moi de geam,
Tresarindu-mi tacut în perdele
Stiind ca tu esti tot ce am.
Tu esti soarele cu fruntea fierbinte
Stinsa într-un apus de nedeslusit,
Rostagolindu-si visator chemarile
Spre alte chemari.
Tu esti cu ochii umezi
De surasul stelelor,
Ce tremura adanc de dureros în mine
Cand soaptele mele ti le daruiesc.
Tu esti noaptea cu iubiri necunoscute
De nimeni înaintea mea,
Care te stapanesc si pe care
Încerc îngenunchiat sa o aleg în cuvinte.
Tu esti primavara cu inimi înflorite
Rasfirand crengile de cais,
În fiecare fereastra
A ochilor mei înfrigurati care te asteapta.
Tu esti rasuflarea de foc
A macilor lui August,
Ce-mi îngenuncheaza furtunile
Cu tot atatea rasarituri pentru iubirea Ta.
Tu esti ploaia copacilor
În tremurul serii de toamna,
Si cantecul meu
Te leagana în brate mangaietoare.
Tu esti iarna cea pustie
Ce ma frange în fiecare despartire,
Cu ochi straini si plecari nedefinite
Spre tarmuri stinse de dor.
Tu esti lumina din fiecare floare a gradinii mele
Care se înfioara sub numele tau,
Si-si înalta miresmele
În sonoritatea alba a unei chemari.
Tu esti taria ce se ridica în copacii mei
Si le înfloreste crengile,
În ciorchini grei de culoare
Cu un zambet copilaresc.
Tu esti cerul meu senin
Spre care-mi întorc cu dragoste privirile,
În fiecare noapte cand caut raspuns întrebarilor mele
Dincolo de farama de luna oprita în geam.
Tu esti pasul nehotarat
Al strazilor mele înfrigurate,
Din diminetile cand te asteptam
Cu aripi înaltate în zbor si ochii înlacrimati de durere
Te iubesc cum iubesc diminetile
Pure si adevarate care-mi urca-n vine,
Ca un cantec închis în trupul meu
Ce se aude mereu de dorul tau.
Te iubesc cum iubesc florile
Ce-si înalta culoarea sub ochii,
Unui albastru imens
Si greu de stralucire.
Te iubesc cum iubesc cerul
Sprijinit pe fruntile noastre,
Ca un cantec urias de maine
Ce ne uneste visurile.
Ma întreb de-i cu putinta
Ca tu sa ma iubesti
O ! Tu cea cu ochii verzulii
Atat de limpezi si frumosi.

Ce ne spunem cand nu ne vorbim

             << Daca ma inseli, vreau sa stiu. N-as alege sa ma minti. As alege sa stiu ca nu te-ai multumit cu ceea ce ai. Nu te-as putea ierta imediat. Orgoliul m-ar impinge sa ma razbun, sa te ranesc. Dar daca ce e in suflet depaseste orgoliul, revin la tine curand. Nu te controlez. Poti foarte usor cand te intreb cine e la telefon sa imi spui “Dan” in loc de “Dana”. Cat sunt eu la dus, tu poti sa vorbesti cu ea linistit si sa ii spui “noapte buna”. Cat eu ma uit la un film, tu poti sa stai pe mail sau pe messenger si sa ii trimiti mesaje de amor. Nu am de ce sa fiu spionul tau. Daca alegi sa minti, te minti in primul rand pe tine. Nu vad de ce nu mi-ai spune direct: vreau sa traiesc asta. Ce-as putea eu sa-ti fac? Sa te opresc? Cum? Daca vrei cu adevarat sa traiesti ceva, traiesti si peste mine si peste ceea ce te-as ruga eu. Daca vrei sa te opresti, o faci tot pentru ca vrei tu, pentru ca alegi sa nu ma ranesti, sa nu aduci intre noi o durere meschina, inevitabila, umana. Si pentru ca voiajul nostru este mai puternic decat satisfactia unei croaziere temporare. >>

           << Te iubesc. Poti pune la indoiala cel mai puternic cuvant. Poate spui : “vorbe,vorbe,vorbe”. Nu-ti cer nimic. Nici macar sa ma crezi. Faci ce vrei. Nu o sa ma poti opri sa te iubesc. >>

                                                              Ce ne spunem cand nu ne vorbim-Chris Simion

Arghezi - Psalm ( Tare sunt singur, Doamne, si piezis )

Psalm III

Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!

Copac pribeag uitat în cîmpie,

Cu fruct amar şi cu frunziş

Ţepos şi aspru-n îndîrjire vie.

Tînjesc ca pasărea ciripitoare

Să se oprească-n drum,

Să cînte-n mine şi să zboare

Prin umbra mea de fum.

Aştept crîmpeie-n zbor de gingăşie,

Cântece mici de vrăbii şi lăstun

Să mi se dea şi mie,

Ca pomilor de rod cu gustul bun.

Nu am nectare roze de dulceaţă,

Nici chiar aroma primei agurizi,

Şi prins adănc între vecii şi ceaţă,

Nu-mi stau pe coajă moile omizi.

Nalt candelabru, strajă de hotare,

Stelele vin şi se aprind pe rînd

în ramurile-ntinse pe altare -

Şi te slujesc; dar,

Doamne, până când?

De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte

Şi de-a rodi metale doar, pătruns

De grelele porunci şi~nvăţăminte,

Poate că, Doamne, mi-este de ajuns.

în rostul meu tu m-ai lăsat uitării

Şi mă muncesc din rădăcini şi sâînger.

Trimite, Doamne, semnul depărtării,

Din cînd în cînd, câte un pui de înger,

Să bată alb din aripă la lună,

Să-mi dea din nou povaţa ta mai bună

Tudor Arghezi

Adrian Paunescu - Spune-mi ceva

Adrian Păunescu

---

Spune-mi ceva 

Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie şi-un blestem
Din partea ta.
Totuşi nu ştiu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.

În noaptea despărţirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.

Şi de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat şi cu ce rost
Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despărţire peste tot
Şi se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu şi eu.

Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
Ci ca să ştii, în viscolul câinesc,
Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc.

Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi
Dezastrul împărţirilor la doi,
Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt
Şi cum e să fii singur pe pământ.

Magda Isanos - Eu nu regret

Magda Isanos Eu nu regret Eu nu regret povestea de iubire, dar e nespus de trist si de ciudat sa simti c-asemeni unui fir subtire ceva frumos din tine s-a sfarmat. Si nu mai stiu anume ce, si-anume cand, caci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut de-ti vine sa pornesti, de altii intreband de-au fost aievea cele ce-au trecut.

Radu Gyr - Cantec deplin

N-ai lauda de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa franturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad in tine.

Ca nu te-nalti din praf daca nu cazi
Cu fruntea jos, in pulberea amara,
Si daca-nvii in cantecul de azi
E ca mureai in lacrima de-aseara.

Saruta-ma - Magda Isanos

Sarută-mă   -   Magda Isanos

Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,

Doar sarutarea ta ar fi în stare

Să stinga focul rău ce i-a cuprins,

Să-i umple de iubire si de soare.

Saruta-mi gura, buzele-nclestate

Ce vorba si surâsul si-au pierdut.

Iti vor zambi din nou inseninate

Si-ndragostite ca si la-nceput.

Saruta-mi fruntea, gândurile rele

Si toate indoielile-or să moara,

In loc vor naste visurile mele

De viata noua si de primavara.