Pre-natal

Se apropie momentul nașterii și parca în fiecare dimineață e tot mai emoționant. Am început sa facem liste, cumpărături, planuri. Ne pregătim sa intram într-o noua etapa a vieții, noua atât pentru noi cat și pentru bebe.

O fi bineee, o fi greu...?! Toti părintii spun ca poate fi și bine și greu, dar în mod cert e frumos. Am vorbit mult cu bebe și i-am promis ca o sa fiu o mămică buna și ca o sa-l educ frumos și corect. Il iubesc atât de mult, încât nu-mi pot imagina cum o sa fie prima "întâlnire". Desigur, o sa plâng... De altfel de vreo 7-8 luni încoace tot plâng, abia aștept sa se termine perioada asta sensibila...

De ieri am intrat în panica. Mai e puțin timp și simt ca nu sunt pregătită nici sa nasc, dar nici sa cresc bebelușul. Nu știu nici măcar sa pun un scutec... Nu știu sa-l spăl, sa-l îmbrac, n-am ținut în brate niciodată un bebeluș nou născut. In cautarea unor "sfaturi" pe net, am gasit un articol despre bagajul pentru nastere. Zicea acolo o tanti foarte desteapta in sinea ei, dar nu si pe dinafara, sa nu "împachetăm toata casa, pentru ca mergem sa facem un lucru serios, nu in vacanta"... Iar in continuarea articolului ma sfatuia sa iau cu mine, printre multe altele: "aparat foto și încărcător, camera video si incarcator, telefon mobil, incarcator si casti. " Femeie, tu ești pe craca ta?! Ce naiba sa fac cu camera video? Sa ma filmez in timp ce nasc? Si cu căștile?! Cine naiba asculta muzica după ce a născut?! Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca de luat le iei la tine, dar cu siguranță nu le mai si aduci înapoi pentru ca în spitalele de stat sunt o mulțime de binevoitori care nu te lasă sa cari bagaje multe.

Deci m-am convins, nu mai caut sfaturi pe net. Am multe prietene care au născut, mai bine le întreb pe ele. Partea proasta e când părerile sunt diferite. Fiecare a trăit o altfel de experienta, pe care poate nici nu știe sa o descrie corect. Situațiile sunt diferite de la femeie la femeie, de la copil la copil, etc. Uneori e mai bine sa naști natural, alteori e mai bine sa faci cezariana, pune-i căciulită bebelușului/nu-i pune ca e cald si se irita, folosește șervețele umede/nu folosi șervețele umede ca sunt toxice, da-i lapte praf/nu-i da lapte praf...

Pai cum sa nu intri în panica?! Toată lumea zice ca o sa simt instinctiv ce e mai bine pentru copilul meu, dar momentan nu pot sa-mi imaginez cum o sa fie. Asa ca aștept... Asa am așteptat sa ma fac și mai frumoasa, ca asa se spune...ca femeile gravide se fac mai frumoase, mai luminoase. Mai am o luna, poate ma fac totuși frumoasa!

Minunea din burtica

De ceva vreme (multa de fapt) încerc sa-mi găsesc inspirația și liniștea ca sa scriu despre minunea din burtica. Scriu și șterg și tot nu găsesc cuvintele potrivite. E greu sa scrii sau sa descrii un bebeluș în burtica. Teoretic e un mormoloc mic care da din codita și umfla burtica. Practic...ei, practic e mult mai mult. E jumătate mami și jumătate tati. E o așteptare cu sufletul la gura, o emoție și o fericire continua. Si pana nu trăiești asa ceva nu știi cum e. Nu poți sa înțelegi cum e când mișcă, oricâte descrieri ai auzi.

Eu am vrut sa păstram mai mult pentru noi clipele astea pentru ca noi suntem deocamdată personajele principale. Nu în sensul sa ascundem sarcina. Dar nici sa umplem rețelele de socializare cu statusuri și poze cu burtica. Si pentru ca orice mami e sensibila în perioada sarcinii, ma aștept sa-mi pierd calmul la un moment dat. 

Nu vreau sa imortalizez treburile astea, asa ca nici nu o sa scriu despre ele. Dar dacă cumva ma prindeți ca postez fotografii cu bebe la fiecare 18 minute, ca scriu când mănâncă, doarme, face febra,caca etc., distribui fotografii cretine cu diverse "citate" despre mame și ce simt ele, fericitele... va rog eu sa-mi dați una în cap! Cretinismul e in floare si cum "mama proștilor e mereu gravida"...avem ce sa citim pe facebook. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar un bebeluș la naștere e tare urat, hai sa recunoaștem. Mama sunt si eu si deja imi iubesc enorm copilul, cu toate ca încă nu s-a născut, dar dacă o sa fie urat promit ca nu ma mândresc cu el prin poze... Si nici cu mine, care o sa arat ca un rinocer...

Asa ca fetelor, care sunteți deja mămici sau o sa fiți, sa știți ca după naștere nu trebuie sa va pierdeți creierul. Puteți sa rămâneți la fel de spirituale, deștepte, frumoase ca și pana sa rămâneți însărcinate. Si chiar dacă lumea se învârte mai mult în jurul bebelușului, nu trebuie sa neglijați tot ce e în rest.

Întâmplarea sau destinul face ca în același timp cu mine sa fie însărcinată și cea mai buna prietena a mea din liceu. Toată stima și respectul. N-am găsit măcar una bucata din cele amintite mai sus (poze, postări idioate). La fel și o prietena din facultate care abia a născut. Fetele astea știu sa păstreze pentru ele niște momente unice, care sunt făcute doar pentru ele și soții lor. Nu-mi dau sfaturi dacă nu le cer, nu ma sufoca cu întrebările, se comporta normal. Ce bucurie poți sa simți dacă atunci când copilul tău zâmbește prima oara, tu fugi ca disperata prin casa după telefonul mobil ca sa îl filmezi?! In timp ce stai pe facebook și te umilești încercând sa descrii ce simte o mama, poate ca pierzi clipe importante din viata copilului tău. Mamele știu ce simt, nu trebuie sa mai descrii și tu cu greșeli gramaticale. Iar cele care or sa devina, lasă-le sa descopere singure. Asta e magia sarcinii. Sa simți minunea cum creste și cum te schimba.

Chiar îmi doresc sa schimb atitudini cu blogul asta. Si sper ca o sa reușesc. Tot bat apropouri subtile, dar cred ca sunt atât de subtile încât cele care sunt vizate nu se prind.De acum încolo, datorita sarcinii, apropourile o sa fie mai acide, poate chiar directe. Deja am șters o mulțime de "prietene" din lista și promit ca nu ma opresc pana nu-mi curat facebook-ul de prostie.