Minunea din burtica

De ceva vreme (multa de fapt) încerc sa-mi găsesc inspirația și liniștea ca sa scriu despre minunea din burtica. Scriu și șterg și tot nu găsesc cuvintele potrivite. E greu sa scrii sau sa descrii un bebeluș în burtica. Teoretic e un mormoloc mic care da din codita și umfla burtica. Practic...ei, practic e mult mai mult. E jumătate mami și jumătate tati. E o așteptare cu sufletul la gura, o emoție și o fericire continua. Si pana nu trăiești asa ceva nu știi cum e. Nu poți sa înțelegi cum e când mișcă, oricâte descrieri ai auzi.

Eu am vrut sa păstram mai mult pentru noi clipele astea pentru ca noi suntem deocamdată personajele principale. Nu în sensul sa ascundem sarcina. Dar nici sa umplem rețelele de socializare cu statusuri și poze cu burtica. Si pentru ca orice mami e sensibila în perioada sarcinii, ma aștept sa-mi pierd calmul la un moment dat. 

Nu vreau sa imortalizez treburile astea, asa ca nici nu o sa scriu despre ele. Dar dacă cumva ma prindeți ca postez fotografii cu bebe la fiecare 18 minute, ca scriu când mănâncă, doarme, face febra,caca etc., distribui fotografii cretine cu diverse "citate" despre mame și ce simt ele, fericitele... va rog eu sa-mi dați una în cap! Cretinismul e in floare si cum "mama proștilor e mereu gravida"...avem ce sa citim pe facebook. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar un bebeluș la naștere e tare urat, hai sa recunoaștem. Mama sunt si eu si deja imi iubesc enorm copilul, cu toate ca încă nu s-a născut, dar dacă o sa fie urat promit ca nu ma mândresc cu el prin poze... Si nici cu mine, care o sa arat ca un rinocer...

Asa ca fetelor, care sunteți deja mămici sau o sa fiți, sa știți ca după naștere nu trebuie sa va pierdeți creierul. Puteți sa rămâneți la fel de spirituale, deștepte, frumoase ca și pana sa rămâneți însărcinate. Si chiar dacă lumea se învârte mai mult în jurul bebelușului, nu trebuie sa neglijați tot ce e în rest.

Întâmplarea sau destinul face ca în același timp cu mine sa fie însărcinată și cea mai buna prietena a mea din liceu. Toată stima și respectul. N-am găsit măcar una bucata din cele amintite mai sus (poze, postări idioate). La fel și o prietena din facultate care abia a născut. Fetele astea știu sa păstreze pentru ele niște momente unice, care sunt făcute doar pentru ele și soții lor. Nu-mi dau sfaturi dacă nu le cer, nu ma sufoca cu întrebările, se comporta normal. Ce bucurie poți sa simți dacă atunci când copilul tău zâmbește prima oara, tu fugi ca disperata prin casa după telefonul mobil ca sa îl filmezi?! In timp ce stai pe facebook și te umilești încercând sa descrii ce simte o mama, poate ca pierzi clipe importante din viata copilului tău. Mamele știu ce simt, nu trebuie sa mai descrii și tu cu greșeli gramaticale. Iar cele care or sa devina, lasă-le sa descopere singure. Asta e magia sarcinii. Sa simți minunea cum creste și cum te schimba.

Chiar îmi doresc sa schimb atitudini cu blogul asta. Si sper ca o sa reușesc. Tot bat apropouri subtile, dar cred ca sunt atât de subtile încât cele care sunt vizate nu se prind.De acum încolo, datorita sarcinii, apropourile o sa fie mai acide, poate chiar directe. Deja am șters o mulțime de "prietene" din lista și promit ca nu ma opresc pana nu-mi curat facebook-ul de prostie.