Colivia

Mă sufoc, mă doare, mă ține pe loc.  Mă simt de parcă aș avea 50 de ani, bătrână și senilă. Parcă sunt legată cu lanțuri. Nu mai știu să scriu, nu mai știu să vorbesc, nu mai știu să simt. Am de toate și totuși nu am nimic. Nu am aer...nu am libertate, nu mai sunt eu. Mi-am reprimat toate simțurile pentru că mă dor toate și toate strigă în mine să le valorific. Nu mă inspiră, nu mă apreciază, mă îngrădește și mă limitează.

Îmi spunea mai demult o prietenă că nu trebuie să prinzi păsările în colivie. Trebuie să le lași libere, să vina ele singure să-ți  ciugulească bobițe din palmă. Pe atunci nu înțelegeam nimic...nimic... Acum înțeleg tot pentru că sunt la rându-mi prinsă in colivie.

Eu scriu. Asta sunt eu! Eu sunt rebelă și nonconformistă. Eu sunt un spirit liber. Nu mă lega... știi că există păsări care se sinucid în colivie?! Nu mă transforma în gospodină comunistă. Nu mă transforma în idealul tău de feminitate. Dacă mă vrei, acceptă-mă așa cum sunt! Asta înseamnă să iubești. Să mă iei cu tot cu defecte și calități. Dacă încerci să mă schimbi înseamnă că nu mă iubești pe mine, ci vrei doar o păpușă fără personalitate pe care să o mânuiești cum vrei tu. Eu nu sunt așa, dragule... Eu nu ascult de ordine. Nu am stăpân.

Am tânjit toată viața mea după liniște și împlinire sufletească. Dar nu am stat nicio clipă să mă gândesc ce înseamnă pentru mine aceste lucruri. Eu sunt liniștită dacă sunt cu prietenii mei, dacă sunt liberă și dacă nu trebuie să dau explicații nimănui. Îmi place să trăiesc în ritm alert, să mă bucur de tot ce mă înconjoară, să apreciez  frumosul, valorile adevărate. Eu trebuie să scriu, să creez ceva, să las în urmă bucăți din mine. Eu trebuie să fiu EU și atât...

Dragostea si alte lucruri imposibile

Uneori ai de ales, alteori nu. Ești pus în fața faptului împlinit. Nici nu știi dacă să te bucuri sau să te revolți. Accepți și încerci să construiești...

Uneori mi-e atât de drag încât îmi vine să țip.Aș sta cuibărită în brațele lui ore întregi, fără să vorbim, fără să ne mișcam. Mă simt în siguranță. Iubită. Așteptată. Mă așteaptă seara acasă un suflet cald. Mă așteaptă pentru că îi e dor de mine, pentru că îi lipsesc. Uneori e dulce și amuzant. Mă face să rad, mă alintă, mă răsfață.

Dar alteori...eeehhh...e poveste lungă... Alteori i-aș scoate ochii cu pila, atât mi-e de nesuferit! Când e nervos are o privire ciudată. Când se supără stă serios. I-aș pune o oala în cap și aș bate cu o lingură de  inox în ea :D

Dragostea asta...e așa complicată... Eu credeam că atunci când te așezi "la casa" ta, problemele dispar. Ei,aș! Ba din contra! Se ivesc altele noi...

Ne certăm în fiecare zi. După ce ne împăcăm îi reproșez lucrul ăsta. Îmi spune "lasă,iubi, că e și mâine o zi!" Cu alte cuvinte, ne putem certa și mâine!

Aș fi vrut să fie altfel. Dar poate dacă ar fi fost altfel, nu ar mai fi fost ASA.


 

Tranzitii

Sunt ok! Inca sunt ok.
ba nu, nu sunt 100% ok....
Plutesc întrebări în jurul meu. Fac comparații. Mi se înfig in creier ca săgețile de darts. Unele mai periculoase ca altele.
Ma simt bine uneori. Sunt calma, senina. Alteori parca stau pe marginea unui vulcan. Ma gîndesc ca e normal sa am dubii, sa-mi pun întrebări, sa-mi fie teama... Dar as fi preferat sa fiu totul simplu. Mi-ar fi placut sa fie altfel. Sa nu fie el asa...transparent. E prea...simplu.
Mda..as fi vrut sa fie simplu, dar nu vreau sa fie el asa simplu. paradoxal. Tipic mie. Exact! Eu! Asa sunt eu. O tipa complicata si sucita. Foarte imprevizibila. E frumos asa. Nu stiu nici eu la ce sa ma astept de la mine. E...suspans si adrenalina...
Scriu asa cum simt. Imagineaza-ti ce e in capul meu acum. de obicei scriu cursiv. Acum nu pot. Nu stiu cum sa-mi exprim nemultumirea. Daca as putea sa il schimb, as face-o. dar cum sa inveti un om la 27 de ani sa fie...complicat?! Cum sa-i insufli dorinta de a invata, de a progresa, de a evolua?! Cu astea te nasti. Bine, poate le si dobandesti pe parcursul vietii, in functie de cercurile in care te invarti...
Nu-mi plac oamenii superficiali, cu care nu poti discuta... Ma asculta. Il vad cum isi pierde concentrarea dupa 5-10 minute. ma opresc. n-are rost...oricum n-ar intelege...

Trebuie sa mai citesc lista. "LISTA" mea! in care scriam de ce nu ma marit. cred ca mi-am incalcat cam multe principii.

Cand nu sunt cu el ma doare. in clipa in care trec pragul casei uit tot.
perioada asta de tranzitie e cea mai grea. daca o trec cu bine, he's the one.

l-am visat, il visez aproape in fiecare noapte. 53 de zile :( si vor mai fi...Tuturor ne e dor, dar nimeni nu recunoaste.

Emeli Sande - My Kind of Love

De ce nu se mărită Dana?!

Întrebarea asta a devenit un laitmotiv pentru mine. Deja rudele, prietenii nu mă mai întreabă și pe mine, ca tot omu' "Ce mai faci?". Mă întreabă "Nici acum nu te-ai măritat?"
Ete că nu m-am măritat...Si dacă  țineți neapărat să știți de ce, vă spun acum, cu liniuțe, ca la școală.

Principalul motiv ar fi că nu am găsit persoana potrivită. Eu sunt de modă veche. Vreau să mă mărit din dragoste, nu din interes. Prefer să-mi chirăie mațele la culcare, dar să adorm cu capul pe pieptul bărbatului iubit decât să locuiesc într-o casă cu 12 persoane pe metru pătrat, fie ea și vilă....

Nu am găsit persoana potrivită nu pentru că aș fi pretențioasă, ci pentru că sunt normală! Refuz să mă mărit cu un om care are 2 clase, ca trenu' sau care e profesor, dar miroase a transpirație!!!

Nu pot să stau nici măcar de vorbă cu un om care face spume în colțurile gurii când vorbește, de-ar avea el și 50 de mașini și 70 de case!!!

Nu pot să stau cu un om care nu vorbește și nu scrie corect! Aviz amatorilor! In cel mai bun caz, putem fi amici...

Nu pot să mă mărit cu un bărbat ( e mult spus bărbat ) care face dragoste 2 minute după ceas, cu tot cu preludiu! Nu pot!!!

Nu pot să mă mărit cu un bărbat care plânge în fața mea, care mă ascultă orbește, căruia ii place să fie sclav!!! Doamne, ferește-mă de maimuțoi de plus, că am destui în casa!!!

Nu pot să stau cu un bărbat care spune la restaurant, după ce a plătit "Nu necesită rest"  :))))))
De altfel, refuz categoric să vad în fața ochilor un animal care nu lasă bacșiș sau care mă pune să plătesc ce am consumat!!! Bleahhhh

Refuz să mă mărit cu un ofuscat gelos, care are pretenția să ii cer voie să fac ceva sau care mă controlează și când trag apa la wc.... Dacă e gelos, nu înseamnă că te iubește!!!! E doar prost și nesigur...

Nu o să mă mărit cu un om care are obiceiul să lovească femeile, indiferent care ar fi cauza!!! Faptul că lovești o persoană mai slabă decât tine nu arată decât că ești las și meriți să fii omorât în somn! Oricum faci umbră degeaba pământului...

Nu vreau să mă mărit cu un om care are obiceiul să bea alcool în fiecare zi pentru că nu vreau să-mi ia foc wc dimineața. Eu am obiceiul să mai fumez, în timp ce mă "concentrez". Dacă aprind bricheta, o să explodeze buda...

Nu am de gând să mă mărit cu un om care nu-mi acceptă prietenii sau familia. Dacă nu ii accepți pe ei, înseamnă că nu mă accepți pe mine...

Nu o să mă mărit cu un om care mă înșeală! Clar... te-am prins...te castrez și divorțez. Simplu și drept ca la ciorap!

Nu am de gând să mă mărit cu un om care declară cu seninătate că nu a citit nicio carte în toată viața lui ... Si mai e și mândru de treaba asta...

Nu vreau să mă mărit cu un ateu!!! Asta în niciun caz! Exclud oamenii de știință de la bun început... Si ii exclud și pe cei care nu sunt creștin-ortodocși!

Nu pot și nu vreau să mă mărit cu un om care poartă blugi și pantofi eleganți. Si șosete albe bonus!!!

Nu vreau să mă mărit cu un om care nu știe să danseze muzică populară!!!
Nu vreau să mă mărit cu un bărbat căruia nu ii place fotbalul. Si trebuie să fie musai stelist, altfel o să-mi stric toate oalele în capul lui...

Cam lungă lista... Nu e de mirare că nu m-am măritat pană acum...

Ca o concluzie... Nu caut bărbatul perfect. Caut un om normal, cu bun simț, onest, cu capul pe umeri, pe care să mă pot baza și cu care să pot să discut ceva. Sau măcar sa aibă niște defecte peste care să pot să trec...

De vorba cu Dumnezeu

Doamne, am păcătuit... Mi-am pierdut de multe ori credința, m-am răzvrătit, am blestemat. Nu Ti-am mulțumit îndeajuns pentru puținul pe care mi l-ai dăruit. Am cerut mereu mai mult, fără sa ofer nimic în schimb. Dar nu am făcut rău nimănui. Nu m-am răzbunat pe cei care m-au făcut sa sufăr, deși as fi putut. Am iertat și am trecut cu vederea, am strâns din dinți și am tăcut, ca sa nu fie mai rău... Si cu toate astea, ei m-au rănit în continuare...
Doamne, pana când?! Cat sa mai suport?! Cate îmi mai pui în spate?! Pana când?!
De ce, Doamne?! Cu ce-am greșit?! Eu de ce nu am și alții au?! De ce alții nu prețuiesc ceea ce au?! De ce nu-mi dai mie ce au ei, ca sa prețuiesc, ca sa iubesc?! Eu de ce nu pot sa fiu normala, sa am o viata obișnuită?! De ce  trebuie sa-mi arunci în fiecare zi câte o piatra în cale? Nu știi ca eu sunt împiedicată și cad și dacă drumul e drept?! De ce trebuie sa ma zbat ca sa obțin orice nimic pe care mi-l doresc, în timp ce alții primesc totul pe tava? Cand o sa vina vremea plății?!


*************************************************************************


Daca l-ai întâlni pe Dumnezeu și ai avea dreptul sa-i pui o întrebare, o singura întrebare, ce ai vrea sa știi?!

Sufletului meu...

Draga suflete, 

Aproape am uitat ca exiști... Te-am neglijat atât de mult în ultima vreme, încât am uitat ca doar tu contezi. Te-am târât prin mocirlele vieții mele, te-am obligat sa-mi suporți fiecare lacrima, fiecare suspin și nu te-am întrebat niciodată "tu ce vrei?" ... Nu m-am rugat niciodată pentru tine, pentru mine de fapt. Nu ți-am dat niciodată nimic, ci doar ți-am cerut. Te-am rugat mereu sa ai răbdare, sa înduri, sa te faci ca nu vezi. Când ai spus "stop" , eu am continuat sa merg cu pași mărunți. M-ai iertat de-atâtea ori și m-ai susținut și eu n-am știut cum sa te mulțumesc niciodată. Te-am chinuit nopți întregi cu întrebări fără răspuns, cu vise imposibile, cu amintiri dureroase. Te-am învinovățit pentru ca ai fost slab si te-ai lăsat călcat în picioare. Te-am certat și te-am alungat când ai încercat sa-mi explici ca vina nu e a ta, ci a lui... 

Suflet bun, te-am uitat. Am uitat ca tu ești doar al meu și ca trebuie sa te iubesc și sa te prețuiesc. N-am știut ca eu doar de glasul tău trebuie sa ascult. Ai așteptat cuminte sa ma dau cu capul de pereți, sa deschid ochii și sa vad realitatea pe care o ocolesc de atâta amar de vreme. Mi-ai șoptit, în același timp cu el, și eu am ales sa aud doar glasul lui tăcut. Mi-ai arătat de atâtea ori ca iubirea nu e suficienta, dar eu am sperat în continuare. Am ascultat, dar nu am auzit sfaturile tale. 

Acum am rămas doar noi doi. Si iar te rog sa ai răbdare, sa fii iertător ca și pana acum, sa uiți si sa treci cu vederea. Suflete drag, mai uita o data. O data și-ți promit ca nu mai fac. Hai sa o mai luam o data de la capăt, doar tu și eu. Uite, stam singuri în seara asta și ne iertam. Suntem doar noi și pustiul din jur. Cere-mi orice. Dar hai s-o luam de la început, hai sa ne mai naștem o data! 

Curcubeul și...câinii

Dupa potop, Dumnezeu a binecuvântat familia lui Noe si toate vietățile care erau cu ei pe arca si le-a promis ca niciodată nu va mai fi un potop care sa distrugă pământul. Le-a dat voie oamenilor sa se hrănească cu toate plantele si animalele de pe pământ  dar le-a interzis sa ucidă oameni! Ca semn al legământului  a făcut curcubeul. A ales cele mai frumoase culori si le-a pus deasupra norilor, ca sa ne amintească  de fiecare data când ne pierdem credința, ca EL e sus si ne protejează. 

Din păcate  multi dintre noi nu numai ca ne-am pierdut  credința, dar am si încălcat legământul făcut cu Dumnezeu. In continuare, curcubeul apare după ploaie, semn ca EL încă mai are răbdare cu noi. Dar oamenii devin din ce in ce mai rai.... 

Nu am vrut sa dezbat problema câinilor maidanezi pe blogul meu, dar pana la urma am considerat ca, atâta timp cat ma afectează  nu pot sa tac. Am încercat sa ma implic in cat mai multe acțiuni de salvare a lor, dar din păcate timpul si situația materiala nu-mi permite mai mult decât am făcut deja. Mi se pare inuman ce vor sa facă oamenii ăștia .. Sunt zeci, sute de argumente pe care pot sa le aduc... Dar e  inutil. Suntem o țară de bețivi  analfabeți  țigani  șomeri si cretini. Din atâtea probleme câte sunt in lumea asta, s-a găsit o adunătura de dobitoci sa ceara sa fie omorâți toți câinii .. Pentru ca o mamaitza incompetenta si-a lăsat nepoțelul sa se joace in boscheti, au tăbărât pe bieții câini... Pe lângă faptul ca se aude ca acel copil, sa-i fie țărâna ușoară, nu a fost omorât de câine, ci pus deja mort in locul ala, sunt alte chestii care nu se leagă aici... 
In fine... ma dezgusta sa vorbesc despre toate absurditățile de la care a pornit tot războiul asta... Vad in fiecare zi fotografii ale "oamenilor" care au început sa-si facă dreptate singuri....sărmanii, după cum ii duce mintea... 
Sunteți atât de dobitoci încât ma mir cum de puteți sa respirați ... dacă a murit un copil in condiții SUSPECTE  nu înseamnă ca o sa moara si plozii voștri la fel.... Daca, într-adevăr, câinele ala a omorat copilul, nu înseamnă ca toți câinii de pe strada or sa va atace si or sa va rupă pantalonii in c... Fraților, n-am văzut atâta  prostie in viata mea... 

Cum auziți de un scandal proaspăt  vi-l însușiți .. faceți din fiecare rahat de la televizor o cauza proprie... Dar uitați ca toate problemele sunt cauzate de prosti care arunca puii de animale pe strada, de idioți care isi învață copiii sa bată animalele, sa le scuipe, sa le gonească  etc. Un animal nu ucide oameni ca sa se hrănească !!! Rețineți măcar atât!!! Un animal SE APĂRĂ  Câinii maidanezi sunt mai deștepți decât voi toți la un loc. Ei știu ca depind de oameni, se gudura pe lângă trecători sa le arunce un covrig. 

S-a votat legea eutanasierii. Vor fi omorâți toți câinii care nu isi vor găsi stăpân. Am citit la multi prieteni ca au încercat sa adopte si nu i-au lăsat  Câinii luați de pe strada sunt duși in centre unde stau sute in aceleași țarcuri, se omoară intre ei de frica, nu sunt hrăniți  etc. Am văzut poze dezgustătoare cu câini morți, târâți cu mașinile, arși de vii,etc.

Toate astea nu vor rămâne nepedepsite. Cei care considera ca isi fac dreptate printr-un act de cruzime, vor plăti. Sunt sigura! 

Suntem plini de probleme, de neajunsuri. Dar ne oprim la nimicuri de genul asta. Pentru ca suntem mâncați de prostie. Am găsit o statistica : 
Numarul copiilor ucisi de indivizi care s-au urcat beți la volan - 63
Numarul copiilor ucisi de parinti - 302
Numarul copiilor morti in spitale din neglijenta personalului - 81
Numarul copiilor mutilati de parinti alcoolici - 156
Numarul copiilor violati de pedofili - 322
Numarul copiilor vanduti de traficantii de carne vie - 249
Numarul bebelusilor ucisi de mame - 178
Numarul copiilor UCIȘI de câinii fără stăpân - UNUL

E normal?! Vi se pare normal sa aruncați vina pe niște câini amărați, când sunt atâtea de făcut in țara asta?! 

Pentru  prima oara in viata, mi-e rusine ca sunt ROMÂNCĂ  Suntem singura țară din LUME care a adoptat aceasta lege, suntem niște scursuri ale societății... 

Anunț pe aceasta cale ca:
-din lista mea de facebook, mess, hi5 si alte rețele de socializare vor fi șterși toți "prietenii" care militează pentru aceasta cauza penibila
-O sa susțin in continuare, prin toate mijloacele posibile, salvarea câinilor  Drept pentru care, va rog sa semnați petiția de mai jos 

http://www.yousign.org/ro/spuneNUeutanasieriicainilor

Adrian Păunescu - Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna, 

De când ma simt tot mai bogat, de tine, 

Si-mi stau pe tâmple soarele si luna, 

Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.

M-as jelui în fel de fel de jalbe

În care nici n-as spune cum te cheama, 

Patrate negre si patrate albe

Îmi covârsesc gradina si mi-e teama.

Si, uite, n-are cine sa ne-ajute, 

Abia-si mai tine lumea ale sale

Si-ntr-un perete alb de muze mute

Nebunii negri cauta o cale.

Prin gari descreierate - accidente, 

Marfare triste vin, în miezul verii, 

Iar eu sunt plin de gesturi imprudente, 

Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.

Jur-împrejur, privelisti aberante, 

Copii fragili ducând parintii-n spate, 

Batrâni cu sanii gri de os pe pante

Si albatrosi venind spre zari uscate.

Mi-e dor de tine si îti caut chipul

În fiecare margine a firii, 

În podul palmei, daca iau nisipul, 

Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Te-aud în batalii din vreme-n vreme, 

Ostasii garzii tale ti se-nchina, 

Iubita mea cu foarte mari probleme, 

Cu chip slavon si nume de regina.

Fiorul rece prin spinare-mi trece, 

Când mi-amintesc cu gene-nlacrimate

Ca tu, de la etajul treisprezece, 

Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.

Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade

Sa-ti pui în cumpana întreaga viata, 

Ca nu-s în joc abstractele rocade, 

Ci sângele ce fierbe sau îngheata.

Neputincioasa, trista si frigida, 

Asa ai fost si apareai senina, 

Dar cel care-a stiut sa te deschida

Nu-i fericit, ci îmbatat de vina.

De te lucram sârguincios cu dalta, 

De te faceam din carnea mea, iubito, 

Nu deveneai, cum astazi esti, o alta, 

Pe care la caldura am trezit-o.

Lasând ambitiile de o parte, 

Ne aruncam în marea nemiloasa

Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte, 

Ne facem, din sudoare, sfânta casa.

Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga

Si ochii tai ma cauta întruna

Si eu înalt nefericita ruga, 

Purtând pe tâmple soarele si luna.

Si te iubesc cu mila si cu groaza, 

Tot ce-i al tau mi se cuvine mie, 

Ca un nebun de alb ce captureaza

Regina neagra, pentru vesnicie. 

Despre femeie - Parintele Arsenie Papacioc

Am descoperit un interviu luat Parintelui Arsenie Papacioc, minunat după părerea mea!
Mi-ar plăcea sa-l citească si iubitul meu. De fapt, nu doar sa-l citească. Sa-l înteleagă. Sa-l simtă cu ochii si cu sufletul. Si,mai ales, sa ia aminte la învătăturile Parintelui!
                                                                                                                                                         

Am cununat odată pe cineva, şi cînd am ajuns la citirea din apostol unde citeţul spune: “iar femeia să asculte de bărbat”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stăpînit ceremonia, pentru că fetiţa aceea a fost înjosită în cel mai mare moment din viaţa ei.

Dar am tăcut pînă mi-a venit vremea la cuvînt, şi i-am spus: “Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte, care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculti!” Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie; suntem plini de obligaţii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi într-o iubită de la început, cînd poţi să judeci – pentru că dacă te-ai îndrăgostit nu mai judeci – nişte lucruri pentru viitor, pînă la sfîrşitul vieţii. Deci este dezavantajul celui care se îndrăgosteşte prost, care s-a îndrăgostit pentru că a văzut ceva superficial; el nu mai simte frumuseţea aceea grozavă a iubirii. Credeţi dumneavoastră că acest mare meşter, Dumnezeu, cînd a creat omul, şi pe femeie deci, a creat-o fără să toarne acolo sentimente şi posibilităţi extraordinare?! Femeia, ţineţi seamă, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rău, dar care e bună, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci bună, dar cel mai bine este să nu te grăbeşti la începutul începuturilor.

Există un instinct în noi. Odată, mă găseam la Timişoara. Nu eram călugăr, nici la mînăstire nu eram, dar mă gîndeam la asta. Un student la politehnică se îndrăgostise de o studentă foarte urîtă. M-am trezit cu el la mine să-mi ceară sfaturi, că era înnebunit după ea. N-o cunoşteam, că nu putea să pătrundă oricine pînă la mine, dar el o iubea. Am cunoscut-o apoi. Ea, săraca, n-avea cum să speculeze iubirea, pentru că nu avea nimic, era urîtă. Dar nu există femeie urîtă. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adîncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este. Femeia trebuie preţuită, să ştiti, pentru că mai întîi ne reprezintă o femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparînd-o pe ea cu oamenii.

Cum vi se pare, preacuvioase, după experienţa aceasta foarte lungă atitudinea faţă de femeie, în general, sau în relaţia dintre bărbat şi femeie, a evoluat înspre pozitiv sau înspre negativ?

În general, a evoluat spre înflorire, spre pozitiv. Dar, spre îndurerarea momentului istoric în care ne aflăm, există şi foarte multe cazuri cînd femeile abia îşi mai suferă bărbaţii: sunt beţivi, chiar necredincioşi. Au rămas în ateismul anilor trecuţi şi femeile se luptă din răsputeri să-i aducă şi pe ei la credinţă, dar e foarte greu. Cu unii se poate, dar alţii spun: “Iar te rogi, iar te închini? Ce, te-ai pocăit?” Sunt şi cazuri din acestea, dar sunt şi foarte multe familii în care există întelegere duhovnicească. Însă te fură şi treburile. De aceea noi, ca duhovnici şi preoţi, în general, îi sfătuim pe cei care nu au timp pentru rugăciunea de tipic, pentru că se scoală de noapte cu treburi, să aibă o stare de rugăciune acolo unde se găsesc. Dacă tu te duci cu inima deschisă la treburile tale gospodăresti, pe care tot pentru Dumnezeu le faci, cine te opreşte să ai în gînd: “Doamne miluieşte”? Să poţi să intri apoi în casă cu sentimentul acesta de om al lui Dumnezeu.

Nu există “jumătatea mea”

Credeti că fiecare om are o jumătate a lui?

Asta este o expresie care mie nu mi-a plăcut. Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu eşti tot, ea e tot. Nu există grad de rudenie între soţ şi soţie, pentru că ei sunt una. Dumneavoastră ati văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, şi ea reprezintă fiinţa omenească, care are calitatea calităţilor în creaţia lui Dumnezeu: chip şi asemănare cu El. Şi de aceea l-a făcut pe om întîi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există “jumătatea mea”. E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar.

“Să preţuiţi femeia”

Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Şi apoi, voi trebuie mai întîi de toate să ştiti să preţuiti femeia foarte mult. Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă daţi seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărîtă. Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de o iubire desăvîrşită îl face să muncească, să cîştige războaiele, să-şi rezolve problemele.

Să ştiti că femeia nu gîndeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită şi e mult mai realistă decît un bărbat. Ea are încă de astăzi un sentiment pentru ziua de mîine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional.

Arsenie Boca - Povestea ceșcuței

O familie a plecat într-o excursie în Anglia pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichităti, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândurora le plăceau antichitătile si produsele din argila, ceramice, în special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptională si au întrebat: “Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.” In timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, cescuta de ceai a început sa vorbească:

“Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,”Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar EL a zambit doar si a spus cu blandete: “Inca nu!”
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. “Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: “Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa … “Ajutor! Scoate-ma de aici!”

Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: “Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! “Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!”
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma: “Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”

O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: “Uita-te la tine.” Si m-am uitat. “Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!”
EL a vorbit bland: “Vreau sa tii minte: stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.“

Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila Lui. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta Sa Voie.
Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

Povestea lui Auguste (si-a mea)

Știi povestea lui Auguste, cel care trăia într-un sătuc aflat pe fundul unei vai amenințate mereu de ape? Autoritățile au decis evacuarea sătenilor, punându-le la dispoziție autobuze și camioane pentru a putea lua cu ei tot ce considera ca trebuie salvat. Auguste refuza sa plece si le spune salvatorilor: "Cred in Dumnezeu si Dumnezeu ma va salva."
Apa începe sa urce, obligându-l pe Auguste sa se refugieze la etajul casei sale. Salvatorii s-au întors după el într-o barca cu motor. In continuare refuza sa plece, explicându-le ca nu risca nimic deoarece crede ca Dumnezeu nu-l va abandona.
Apa urca atât de mult încât Auguste ajunge pe acoperișul casei. Un elicopter vine sa-l salveze, dar refuza sa-și abandoneze cuibul susținând ca Dumnezeu il va salva.
Auguste se îneacă.
Ajunge in cer si, furios, ii cere socoteala lui Dumnezeu: "Eu, care am crezut mereu in Tine si Te-am slăvit, cum ai putut sa ma abandonezi?"
"Sa te abandonez?" striga Dumnezeu supărat. "Dar cine ti-a trimis autobuzul, barca si elicopterul?"

"Daca intrebi o musca: "Sunt flori in latura aceasta?" -, ea iti va spune: "Nu stiu. Ci stiu numai ca acolo jos, in groapa, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuratii", si iti va insira toate murdariile pe care a stat. Dar daca vei intreba o albina: "Ai vazut vreo necuratie in latura aceasta?" -, ea iti va spune: "Necuratie? Nu, nu am vazut nicaieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare" - si iti va enumera o gramada de flori de gradina si salbatice. Vezi, musca stie numai unde exista gunoaie, in timp ce albina stie ca acolo este un crin, mai departe o zambila... Dupa cum mi-am dat seama, unii oameni seamana cu albina, altii cu musca. Cei care seamana cu musca, in orice situatie, cauta sa afle ce rau exista si se preocupa de el; nu vad nicaieri nici un bine. Cei care seamana cu albina, afla peste tot orice bine exista. Omul stricat, stricat gandeste, pe toate le interpreteaza de-a stanga si le vede anapoda. In timp ce acela ce are ganduri bune, orice ar vedea, orice ii vei spune, isi va pune in minte gandul cel bun. " 

Parintele Paisie Aghioritul

Cred!

Cateodata simt ca imi pierd credinta. Ma indepartez de Dumnezeu si de sperantele mele. In zilele cand speranta revine, ma rog in gand si linistea ma cuprinde. Zambesc. Incep sa iert, sa scot din amintire tot ce mi-a facut rau candva. E o senzatie frumoasa, ca o camera calduroasa intr-o zi geroasa de iarna. Ma asez in fata focului si separ momentele frumoase de cele urate. Atunci simt cat de mult iubesc oamenii, oamenii frumosi din viata mea! Imi dau seama cat inseamna ei pentru mine si ce-as fi eu fara ei, fiecare in parte... Imi doresc sa fiu mai buna, mai curata, sa nu mai fiu egoista, sa ma multumesc cu putinul pe care il am, sa fiu un om bun, asa, ca mama. Nu reusesc. Frumusetea credintei mele persista putin. Imediat ce mi se strecoara indoiala in suflet, camera se raceste. Imi amintesc cat de mult m-au ranit unii oameni. Imi amintesc cat am plans, cat am urlat!!! Imi amintesc cat i-am facut sa sufere pe cei din jurul meu, din cauza durerii mele...

Si-atunci ma razvratesc iar!!! Ma cert cu mine si cu Dumnezeu! II cer socoteala pentru toate nedreptatile de pe lumea asta! Nu ma mai rog, nu mai sper, nu mai vreau sa fiu buna! Nu mai vreau sa iert si sa uit, ba din contra. Vreau sa tin in mana o hartiuta cu toti datornicii si sa-i tai de pe lista in momentul in care reusesc sa ma razbun. 

Cu toate astea, razbunarea nu ma incalzeste cu nimic. Doar credinta mea reuseste asta. Nu razbunarea ma face sa zambesc si sa ma bucur, ci credinta. 

Cred ca intr-o buna zi o sa intalnesc un om care sa ma aprecieze si sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt. 
Cred ca am puterea sa depasesc toate obstacolele vietii alaturi de familia si de prietenii mei.
Cred ca raspunsurile pe care le caut sunt in interiorul meu si le pot afla numai acceptand adevarurile care ma dor. 
Cred ca oamenii care m-am parasit, au facut-o spre binele meu si al lor.
Cred ca intr-o zi tot ceea ce azi imi pricinuieste suferinta o sa ma intareasca si o sa ma ajute pe viitor sa fiu mai buna. 
Cred ca oamenii dragi mie care au plecat din lumea asta, au ajuns intr-un loc frumos si de acolo ma vegheaza si imi indruma pasii.
Cred ca toate lucrurile bune, dar si cele rele, vor primi rasplata pe masura. 

Cred si sper intr-o lume mai buna! 

Ce ne spunem cand nu ne vorbim (2)

L-am intrebat pe Dumnezeu de ce inimile noastre bat. De ce nu bat o singura data si atat?
Mi-a spus ca avem nevoie de pauze.
De ce avem nevoie de pauze?!
Pentru ca cineva sa vina... si sa le umple!


Ti-am dat tot ce am avut mai bun si mai curat, tot ce nu putea fi auzit. Ti-am dat bataile inimii mele.
Si ea a continuat sa bata, pentru tine, pentru noi. Pentru acel "noi" despre care tu spui ca nu a existat si nici n-o sa existe vreodata.

N-am inteles niciodata de ce te porti urat cu toata lumea, de parca ai fi stapanul tuturor, si totusi toti te iubesc... Paradoxal, desi si cu mine te-ai purtat urat, te-am iubit "non-stop". Uneori imi venea sa iti sparg capul, sa iti scot ochii, sa te arunc de la etaj, orice  numai sa te fac sa suferi macar pe sfert din cat sufeream eu. Dar cand te vedeam ca ranjesti stupid, cu colturile buzelor intinse la maxim, parca rasarea soarele :-)

N-am asteptat nimic de la tine. N-am avut pretentii. Doar am asteptat si am sperat ca, intr-o zi, ca prin minune, o sa-ti spui singurel "ba, asta chiar ma iubeste!" In tot amalgamul asta de alergari, cand tu pe mine, cand eu pe tine, am invatat un lucru. Nu poti sa faci pe cineva sa te iubeasca. Ori te iubeste, ori nu te iubeste. Indiferent cat de frumos te-ai purta, cate minuni ai face pentru un om....daca nu te iubeste de la inceput, nu o sa te iubeasca nici pe parcurs.

Imi pare rau. E a mia oara cand o spun. Mai mult decat atat nu stiu ce sa zic. Imi pare rau ca...ce?! Ca a iesit asa, ca nu ne iubesti, ca iti e bine fara noi, ca am mers prea departe etc. Imi pare rau ca nu insemn nimic pentru tine.

Lorelei, Ionel Teodoreanu - Scrisorile

 "Totul ne desparte pe mine si pe tine: distanta, oamenii, viata si poate si destinul.
Ti-aduci aminte?
Ca sa-l cunoasca pe Cesar, Cleopatra, insotita de un singur credincios, a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat infasurata intr-un sac ordinar si dusa pe umeri in palatul lui Cesar, fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-un tol purtat pe umeri, regina Egiptului vine sa-l vada pe Cesar.
Iata ce-ti aduce scrisoarea mea.
Nu ma tem nici de zambetul tau, deci nu ma tem de nimic. Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei, fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut.
Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde.
Sunt intre cele patru zari: raspantia lor.
Sufletul meu si-a pierdut sufletul copilariei. Stii sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc ducand si aducand primavara?
Stii ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic?
Sunt pe acolo si intr-acolo; o apropiere si o indepartare in preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund..."



 "Daca ar fi fost sa trec printr-o padure cu lupi, ca sa ajung la tine, as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele sfasiate, dandu-ti ultima ei suflare.
De-ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi, ca sa ajung la tine, cu talpile goale as fi calcat pe suierul mortii mele, aducandu-ti-o sa-i inchizi ochii.
Dar la poarta casei tale vegheaza dragostea; si mi-am retras pasii ca la iesirea cu icoana din biserica.
Cant ragusita pe sub ferestrele casei tale, cum canta copiii italieni pe strazile oraselor noastre, in mizeria frumusetii lor cu ochi mediteranieni.
Cant cu mana intinsa sub cer, ca odinioara cei neimpacati la raspantii de drum: Ascultati voi toti bucuria si durerea mea."


 "Ramas-bun.
Ma numesc numai Lorelei.
Legenda spune ca am ucis.
Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa el cu dragostea de mana si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear.
Mi-e sufletul ca tufisul Paiurului pe coasta Marii Negre: numai ghimpi curbi ce-au incununat odata fruntea lui Hristos.
A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matase al curcubeului. Cu el imi incing mijlocul si ma duc..."