EL e icoana mea, suprema mea fericire și singura iubire. Uneori simt ca îmi explodează tâmplele de atâta fericire. Ma uit la el și nu ma mai satur! Nu pot sa înțeleg, nu-mi vine sa cred. Nu știam... Nu știam ca asa e când iubești. N-am iubit niciodată. Ma așteptam sa treacă după câteva luni, dar în schimb e din ce în ce mai mult. Parca nu ma mai încape pielea, pielea mea. E atât de frumos!!! In fiecare zi ma îndrăgostesc tot mai mult de el, deși nu face nimic! Doamne, nu face nimic... E doar un om normal; merge la serviciu,vine acasă! Când nu suntem împreună, mi se face dor de el. Cum să-ți fie dor de un om pe care nu l-ai mai văzut de câteva ore?!
Simt ca ma sufoca atâta iubire și dulceață. M-a surprins. M-a agățat. Si parca n-as fi vrut, mi-ar fi plăcut sa fiu un pic mai independenta. As fi vrut sa pot trai și fără el, sa nu mi se pună un nod în gat când ma gândesc ca poate cândva o sa ma înșele. As fi vrut sa nu-mi pese. Nu! Am vrut sa-l iubesc, dar nu atât, nu asa!
Nu-mi pare rău! Dar uneori ma agat de el ca o liana și mi-e teama sa nu-l sufoc, sa nu-l plictisesc.
Cand zambeste e cel mai frumos...
N-am trăit niciodată atâta fericire, atâta simplitate și frumusețe într-un singur om! Omul meu!Puiul meu răsfățat și alintat! Nu-mi imaginez nici măcar o zi fără el, nici chiar în viitorul foarte îndepărtat. Nici nu vreau sa ma gândesc la asta... N-as putea sa trăiesc fără sa ma pierd în ochii lui, fără sa ii simt prin somn bratele în jurul meu. Cine n-a simțit iubirea asta, a trăit degeaba...
