Mi-a spus ca avem nevoie de pauze.
De ce avem nevoie de pauze?!
Pentru ca cineva sa vina... si sa le umple!
Ti-am dat tot ce am avut mai bun si mai curat, tot ce nu putea fi auzit. Ti-am dat bataile inimii mele.
Si ea a continuat sa bata, pentru tine, pentru noi. Pentru acel "noi" despre care tu spui ca nu a existat si nici n-o sa existe vreodata.
N-am inteles niciodata de ce te porti urat cu toata lumea, de parca ai fi stapanul tuturor, si totusi toti te iubesc... Paradoxal, desi si cu mine te-ai purtat urat, te-am iubit "non-stop". Uneori imi venea sa iti sparg capul, sa iti scot ochii, sa te arunc de la etaj, orice numai sa te fac sa suferi macar pe sfert din cat sufeream eu. Dar cand te vedeam ca ranjesti stupid, cu colturile buzelor intinse la maxim, parca rasarea soarele :-)
N-am asteptat nimic de la tine. N-am avut pretentii. Doar am asteptat si am sperat ca, intr-o zi, ca prin minune, o sa-ti spui singurel "ba, asta chiar ma iubeste!" In tot amalgamul asta de alergari, cand tu pe mine, cand eu pe tine, am invatat un lucru. Nu poti sa faci pe cineva sa te iubeasca. Ori te iubeste, ori nu te iubeste. Indiferent cat de frumos te-ai purta, cate minuni ai face pentru un om....daca nu te iubeste de la inceput, nu o sa te iubeasca nici pe parcurs.
Imi pare rau. E a mia oara cand o spun. Mai mult decat atat nu stiu ce sa zic. Imi pare rau ca...ce?! Ca a iesit asa, ca nu ne iubesti, ca iti e bine fara noi, ca am mers prea departe etc. Imi pare rau ca nu insemn nimic pentru tine.
