Uneori ai de ales, alteori nu. Ești pus în fața faptului împlinit. Nici nu știi dacă să te bucuri sau să te revolți. Accepți și încerci să construiești...
Uneori mi-e atât de drag încât îmi vine să țip.Aș sta cuibărită în brațele lui ore întregi, fără să vorbim, fără să ne mișcam. Mă simt în siguranță. Iubită. Așteptată. Mă așteaptă seara acasă un suflet cald. Mă așteaptă pentru că îi e dor de mine, pentru că îi lipsesc. Uneori e dulce și amuzant. Mă face să rad, mă alintă, mă răsfață.
Dar alteori...eeehhh...e poveste lungă... Alteori i-aș scoate ochii cu pila, atât mi-e de nesuferit! Când e nervos are o privire ciudată. Când se supără stă serios. I-aș pune o oala în cap și aș bate cu o lingură de inox în ea :D
Dragostea asta...e așa complicată... Eu credeam că atunci când te așezi "la casa" ta, problemele dispar. Ei,aș! Ba din contra! Se ivesc altele noi...
Ne certăm în fiecare zi. După ce ne împăcăm îi reproșez lucrul ăsta. Îmi spune "lasă,iubi, că e și mâine o zi!" Cu alte cuvinte, ne putem certa și mâine!
Aș fi vrut să fie altfel. Dar poate dacă ar fi fost altfel, nu ar mai fi fost ASA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu