Sufletului meu...

Draga suflete, 

Aproape am uitat ca exiști... Te-am neglijat atât de mult în ultima vreme, încât am uitat ca doar tu contezi. Te-am târât prin mocirlele vieții mele, te-am obligat sa-mi suporți fiecare lacrima, fiecare suspin și nu te-am întrebat niciodată "tu ce vrei?" ... Nu m-am rugat niciodată pentru tine, pentru mine de fapt. Nu ți-am dat niciodată nimic, ci doar ți-am cerut. Te-am rugat mereu sa ai răbdare, sa înduri, sa te faci ca nu vezi. Când ai spus "stop" , eu am continuat sa merg cu pași mărunți. M-ai iertat de-atâtea ori și m-ai susținut și eu n-am știut cum sa te mulțumesc niciodată. Te-am chinuit nopți întregi cu întrebări fără răspuns, cu vise imposibile, cu amintiri dureroase. Te-am învinovățit pentru ca ai fost slab si te-ai lăsat călcat în picioare. Te-am certat și te-am alungat când ai încercat sa-mi explici ca vina nu e a ta, ci a lui... 

Suflet bun, te-am uitat. Am uitat ca tu ești doar al meu și ca trebuie sa te iubesc și sa te prețuiesc. N-am știut ca eu doar de glasul tău trebuie sa ascult. Ai așteptat cuminte sa ma dau cu capul de pereți, sa deschid ochii și sa vad realitatea pe care o ocolesc de atâta amar de vreme. Mi-ai șoptit, în același timp cu el, și eu am ales sa aud doar glasul lui tăcut. Mi-ai arătat de atâtea ori ca iubirea nu e suficienta, dar eu am sperat în continuare. Am ascultat, dar nu am auzit sfaturile tale. 

Acum am rămas doar noi doi. Si iar te rog sa ai răbdare, sa fii iertător ca și pana acum, sa uiți si sa treci cu vederea. Suflete drag, mai uita o data. O data și-ți promit ca nu mai fac. Hai sa o mai luam o data de la capăt, doar tu și eu. Uite, stam singuri în seara asta și ne iertam. Suntem doar noi și pustiul din jur. Cere-mi orice. Dar hai s-o luam de la început, hai sa ne mai naștem o data!