Primavara

De ce ne place primăvara? Pentru că aduce cu ea toată veselia, toată energia planetei. Simți cum vibrează pământul sub picioare. Parcă auzi iarba cum crește, pomii cum infloresc. Mie primăvara îmi vine să merg cu brațele întinse, ca și cum aș cuprinde într-o îmbrățișare imensă întreaga lume! Îmi sunt atât de dragi păsările, florile, gâzele care apar de nicăieri...
În fiecare an, în luna martie, parcă renasc. Și pentru că e ziua mea, dar și pentru că totul se trezește la viață, ca dintr-un somn adânc. Dacă s-ar putea, aș vrea să fie primăvară mereu. Dar momentul ăsta nu poate dura la nesfârșit. E unic. Îl aștept un an întreg. Îl simt. E ca și cum ni s-ar oferi o nouă șansă. O oportunitate să începi un alt an cu puteri noi, cu planuri frumoase.
Natura asta e o minune nesfârșită. Trebuie doar să fim atenți, să surprindem fiecare moment și să-l trăim cu tot sufletul. Pentru că timpul nu se întoarce niciodată, asta știm cu toții. Eu cred că m-am născut cu teama de a muri, pentru că am momente în care mi-e pur și simplu groază că o să părăsesc lumea asta și mor de ciudă. Poate e un gând egoist, dar mi-ar plăcea să rămână toate la fel mereu. Să nu mai moară niciun om drag mie, să trăim cu toții frumos și veșnic. Nu-mi plac schimbările, le urăsc. Când eram "la mama acasă" , sora mea avea mania de a schimba mobila prin casă. Uram momentele alea. Parcă tot universul meu se răsturna, erau străine toate. Încă mai resimt "traumele" :))
Primăvara e schimbarea mea preferată pentru că vine treptat, cu pași mărunți. Te lasă să te bucuri de fiecare înmugurire, de fiecare firicel de iarbă. Nu se grăbește.

Primăvara asta e cea mai frumoasă din viața mea! Cred că e prima mea zi de naștere în care nu plâng. Nu am primit cadouri (până acum) , dar știu că am lângă mine cel mai bun și mai frumos om din lume- soțul meu- și cei mai buni prieteni. Iar asta e mai mult decât suficient. Mulțumesc din suflet tuturor persoanelor care și-au rupt câteva clipe din viață ca să-mi ureze la mulți ani. Cei mai minunați oameni sunt cei care mă înconjoară și mă iubesc! Nu există bucurie mai mare pentru mine decât să fiu iubită și să iubesc!
Sunteți extraordinari și vă iubesc! Vă doresc să adunați în suflet toată bucuria și frumusețea primăverii!

Cu stimă,
Dani

Un nou început

Unii spun că nu poți să iubești cu adevărat decât o dată în viață. Din fericire pentru mine și soțul meu, nu e adevărat. Dumnezeu ne-a adunat de pe drumuri, după 13 ani de căutări, ne-a smuls din brațe greșite și ne-a pus din nou față în față. După 2 săptămâni ne-am mutat împreună și după alte 2 luni m-a cerut de soție. Am acceptat fără să stau pe gânduri. În noaptea trecerii dintre ani, mi-a pus cel mai frumos inel din lume pe deget :-)

Au fost momente în care am crezut că nu o să pot face față unei noi relații. Am vrut să plec...am așteptat. Dimineața, mă trezeam cu un singur gând " aici e locul meu. Lângă el." Și nu mai plecam. Mi-a fost teamă de multe ori. Acum mi-ar fi teamă să plec, să trăiesc fără el... Îmi doresc din tot sufletul să ne iubim mereu la fel. Să nu lăsăm timpul să-și pună amprenta asupra noastră decât în sensul bun. Încerc să trăiesc fiecare moment cât mai frumos și mai ... mult. Mă gândesc că la un moment dat o să-mi fie dor de clipele de acum. Pregătim nunta cum putem noi mai bine, așteptăm bebelușul cu mare drag și visăm la ziua în care o sa ținem în brate minunea noastră mică :-) Dar până atunci...ne iubim. Ne jucăm, râdem, ne cunoaștem. Ne mai și certăm...dar ne trece repede. Suntem amândoi ambițioși și încăpățânați și nu reușim mereu să ne punem de acord.

Poate nu e perfect. Dar e tot ce mi-am dorit. Poate nu e frumos. Dar e cel mai frumos pentru mine. Poate nu e bogat, musculos, și alte "calități" ale unui bărbat "fatal"... Dar e prințul meu. E amuzant, zăpăcit, cinstit, bun. Și, mai presus de toate, am încredere în el, ceea ce nu cred că am simțit vreodată până acum... Mă iubește și îl iubesc!

Aș fi ipocrită să spun că nu mă mai bântuie umbrele trecutului... Dar acum sunt doar amintiri și atât. Mi-e dor de vremurile în care aveam casa plină de prieteni, era gălăgie și voie bună. Parcă nici n-au fost.... Ne-am îndepărtat și-mi pare rău. Dar dacă ăsta e prețul pe care trebuie să-l plătesc pentru a fi cu omul pe care îl iubesc, accept cu bucurie. Oricum, "prietenii adevărați sunt cei care rămân. Cei care nu rămân,înseamnă că n-au fost" ...

Povestea unei inimi

Sunt inimi care spun povești frumoase, despre prinți cuminți și devreme acasă, despre iubiri eterne și unice, care se sfârșesc cu "...happilly ever after...".
Sunt și inimi care spun povești dureroase, despre încercări și căutări zadarnice, despre împăcări și despărțiri tragi-comice,  despre compromisuri și eșecuri.

Inima mea deapănă o poveste frumoasă...pe principiul "ce-i al meu e pus...departe". În căutarea mea am întâlnit oameni minunați și oameni urâți sufletește. Am  acumulat experiențe și cunoștințe. Am învățat, am uitat, am încercat. Ce e cel mai important până acum e că am rămas același om. De multe ori aveam impresia că m-am schimbat, că am devenit mai rea, mai neîncrezătoare, mai egoistă.... Deși am suferit mult și am fost trădată, mințită, umilită...etc...nu pot să port ură. Ura,e clar, nu e făcută pentru mine!!! Nu pot să pedepsesc un om pentru greșelile altora. Dacă cineva din trecutul meu mi-a înșelat încrederea, asta nu înseamnă că TOȚI au făcut-o sau o vor face. Vorba ceea...hotul neprins, negustor cinstit....

Fetelor, NU toți bărbații înșeală!!!
Băieți, NU toate fetele sunt târfe!!!

Nu judecați oamenii după aparențe și, mai ales, nu prin prisma altor oameni! Nu uitați că nu toate florile sunt frumoase sau cele care sunt, nu toate au un parfum plăcut! Toată lumea trece prin momente dificile de-a lungul vieții, dar unii aleg să treacă frumos și cu fruntea  sus. Spiritul gregar ne împinge pe toți de la spate să generalizăm, să ne luam după prietenii/prietenele care au trecut și ei prin situația X și iată ce frumos au rezolvat-o!!! Ne luăm cu toții de mânuțe și facem ce face elefantul maca... Si-am rezolvat o groază de treabă!!!

În altă ordine de idei și lăsând gluma la o parte... Încearcă să-ți trăiești frumos viața, fără să-i deranjezi pe cei din jur. Nu e nevoie să calci peste alți oameni ca să iți construiești un drum al tău.... Nu merge pe cărări bătătorite, ci fă-ți cărarea ta. Lucrurile ușoare nu sunt neapărat cele mai bune... Si-apoi trebuie să ai și satisfacția că ai reușit singur(ă)! Ajută ca să fii ajutat, la rândul tău! Respectă ca să fii respectat! Învață, ascultă, vorbește!

Asta e povestea mea, povestea inimii mele! O inimă care a bătut de mii de ori pentru alți oameni, care a suferit alături de prieteni, de animăluțe. O inimă mare și deschisă, o inimă curată adică. Zi de zi caut să fac oamenii mei dragi fericiți. Pentru că dacă ei sunt fericiți și liniștiți, și inima mea se bucură! Inima mea e inima voastră, a prietenilor mei , a familiei mele, a viitorului meu soț, a cititoarelor mele fidele!

Asta e inima mea, care va rămâne mereu aceeași, indiferent câte vânturi ar bate peste ea!

Colivia

Mă sufoc, mă doare, mă ține pe loc.  Mă simt de parcă aș avea 50 de ani, bătrână și senilă. Parcă sunt legată cu lanțuri. Nu mai știu să scriu, nu mai știu să vorbesc, nu mai știu să simt. Am de toate și totuși nu am nimic. Nu am aer...nu am libertate, nu mai sunt eu. Mi-am reprimat toate simțurile pentru că mă dor toate și toate strigă în mine să le valorific. Nu mă inspiră, nu mă apreciază, mă îngrădește și mă limitează.

Îmi spunea mai demult o prietenă că nu trebuie să prinzi păsările în colivie. Trebuie să le lași libere, să vina ele singure să-ți  ciugulească bobițe din palmă. Pe atunci nu înțelegeam nimic...nimic... Acum înțeleg tot pentru că sunt la rându-mi prinsă in colivie.

Eu scriu. Asta sunt eu! Eu sunt rebelă și nonconformistă. Eu sunt un spirit liber. Nu mă lega... știi că există păsări care se sinucid în colivie?! Nu mă transforma în gospodină comunistă. Nu mă transforma în idealul tău de feminitate. Dacă mă vrei, acceptă-mă așa cum sunt! Asta înseamnă să iubești. Să mă iei cu tot cu defecte și calități. Dacă încerci să mă schimbi înseamnă că nu mă iubești pe mine, ci vrei doar o păpușă fără personalitate pe care să o mânuiești cum vrei tu. Eu nu sunt așa, dragule... Eu nu ascult de ordine. Nu am stăpân.

Am tânjit toată viața mea după liniște și împlinire sufletească. Dar nu am stat nicio clipă să mă gândesc ce înseamnă pentru mine aceste lucruri. Eu sunt liniștită dacă sunt cu prietenii mei, dacă sunt liberă și dacă nu trebuie să dau explicații nimănui. Îmi place să trăiesc în ritm alert, să mă bucur de tot ce mă înconjoară, să apreciez  frumosul, valorile adevărate. Eu trebuie să scriu, să creez ceva, să las în urmă bucăți din mine. Eu trebuie să fiu EU și atât...

Dragostea si alte lucruri imposibile

Uneori ai de ales, alteori nu. Ești pus în fața faptului împlinit. Nici nu știi dacă să te bucuri sau să te revolți. Accepți și încerci să construiești...

Uneori mi-e atât de drag încât îmi vine să țip.Aș sta cuibărită în brațele lui ore întregi, fără să vorbim, fără să ne mișcam. Mă simt în siguranță. Iubită. Așteptată. Mă așteaptă seara acasă un suflet cald. Mă așteaptă pentru că îi e dor de mine, pentru că îi lipsesc. Uneori e dulce și amuzant. Mă face să rad, mă alintă, mă răsfață.

Dar alteori...eeehhh...e poveste lungă... Alteori i-aș scoate ochii cu pila, atât mi-e de nesuferit! Când e nervos are o privire ciudată. Când se supără stă serios. I-aș pune o oala în cap și aș bate cu o lingură de  inox în ea :D

Dragostea asta...e așa complicată... Eu credeam că atunci când te așezi "la casa" ta, problemele dispar. Ei,aș! Ba din contra! Se ivesc altele noi...

Ne certăm în fiecare zi. După ce ne împăcăm îi reproșez lucrul ăsta. Îmi spune "lasă,iubi, că e și mâine o zi!" Cu alte cuvinte, ne putem certa și mâine!

Aș fi vrut să fie altfel. Dar poate dacă ar fi fost altfel, nu ar mai fi fost ASA.


 

Tranzitii

Sunt ok! Inca sunt ok.
ba nu, nu sunt 100% ok....
Plutesc întrebări în jurul meu. Fac comparații. Mi se înfig in creier ca săgețile de darts. Unele mai periculoase ca altele.
Ma simt bine uneori. Sunt calma, senina. Alteori parca stau pe marginea unui vulcan. Ma gîndesc ca e normal sa am dubii, sa-mi pun întrebări, sa-mi fie teama... Dar as fi preferat sa fiu totul simplu. Mi-ar fi placut sa fie altfel. Sa nu fie el asa...transparent. E prea...simplu.
Mda..as fi vrut sa fie simplu, dar nu vreau sa fie el asa simplu. paradoxal. Tipic mie. Exact! Eu! Asa sunt eu. O tipa complicata si sucita. Foarte imprevizibila. E frumos asa. Nu stiu nici eu la ce sa ma astept de la mine. E...suspans si adrenalina...
Scriu asa cum simt. Imagineaza-ti ce e in capul meu acum. de obicei scriu cursiv. Acum nu pot. Nu stiu cum sa-mi exprim nemultumirea. Daca as putea sa il schimb, as face-o. dar cum sa inveti un om la 27 de ani sa fie...complicat?! Cum sa-i insufli dorinta de a invata, de a progresa, de a evolua?! Cu astea te nasti. Bine, poate le si dobandesti pe parcursul vietii, in functie de cercurile in care te invarti...
Nu-mi plac oamenii superficiali, cu care nu poti discuta... Ma asculta. Il vad cum isi pierde concentrarea dupa 5-10 minute. ma opresc. n-are rost...oricum n-ar intelege...

Trebuie sa mai citesc lista. "LISTA" mea! in care scriam de ce nu ma marit. cred ca mi-am incalcat cam multe principii.

Cand nu sunt cu el ma doare. in clipa in care trec pragul casei uit tot.
perioada asta de tranzitie e cea mai grea. daca o trec cu bine, he's the one.

l-am visat, il visez aproape in fiecare noapte. 53 de zile :( si vor mai fi...Tuturor ne e dor, dar nimeni nu recunoaste.

Emeli Sande - My Kind of Love