Colivia

Mă sufoc, mă doare, mă ține pe loc.  Mă simt de parcă aș avea 50 de ani, bătrână și senilă. Parcă sunt legată cu lanțuri. Nu mai știu să scriu, nu mai știu să vorbesc, nu mai știu să simt. Am de toate și totuși nu am nimic. Nu am aer...nu am libertate, nu mai sunt eu. Mi-am reprimat toate simțurile pentru că mă dor toate și toate strigă în mine să le valorific. Nu mă inspiră, nu mă apreciază, mă îngrădește și mă limitează.

Îmi spunea mai demult o prietenă că nu trebuie să prinzi păsările în colivie. Trebuie să le lași libere, să vina ele singure să-ți  ciugulească bobițe din palmă. Pe atunci nu înțelegeam nimic...nimic... Acum înțeleg tot pentru că sunt la rându-mi prinsă in colivie.

Eu scriu. Asta sunt eu! Eu sunt rebelă și nonconformistă. Eu sunt un spirit liber. Nu mă lega... știi că există păsări care se sinucid în colivie?! Nu mă transforma în gospodină comunistă. Nu mă transforma în idealul tău de feminitate. Dacă mă vrei, acceptă-mă așa cum sunt! Asta înseamnă să iubești. Să mă iei cu tot cu defecte și calități. Dacă încerci să mă schimbi înseamnă că nu mă iubești pe mine, ci vrei doar o păpușă fără personalitate pe care să o mânuiești cum vrei tu. Eu nu sunt așa, dragule... Eu nu ascult de ordine. Nu am stăpân.

Am tânjit toată viața mea după liniște și împlinire sufletească. Dar nu am stat nicio clipă să mă gândesc ce înseamnă pentru mine aceste lucruri. Eu sunt liniștită dacă sunt cu prietenii mei, dacă sunt liberă și dacă nu trebuie să dau explicații nimănui. Îmi place să trăiesc în ritm alert, să mă bucur de tot ce mă înconjoară, să apreciez  frumosul, valorile adevărate. Eu trebuie să scriu, să creez ceva, să las în urmă bucăți din mine. Eu trebuie să fiu EU și atât...

Dragostea si alte lucruri imposibile

Uneori ai de ales, alteori nu. Ești pus în fața faptului împlinit. Nici nu știi dacă să te bucuri sau să te revolți. Accepți și încerci să construiești...

Uneori mi-e atât de drag încât îmi vine să țip.Aș sta cuibărită în brațele lui ore întregi, fără să vorbim, fără să ne mișcam. Mă simt în siguranță. Iubită. Așteptată. Mă așteaptă seara acasă un suflet cald. Mă așteaptă pentru că îi e dor de mine, pentru că îi lipsesc. Uneori e dulce și amuzant. Mă face să rad, mă alintă, mă răsfață.

Dar alteori...eeehhh...e poveste lungă... Alteori i-aș scoate ochii cu pila, atât mi-e de nesuferit! Când e nervos are o privire ciudată. Când se supără stă serios. I-aș pune o oala în cap și aș bate cu o lingură de  inox în ea :D

Dragostea asta...e așa complicată... Eu credeam că atunci când te așezi "la casa" ta, problemele dispar. Ei,aș! Ba din contra! Se ivesc altele noi...

Ne certăm în fiecare zi. După ce ne împăcăm îi reproșez lucrul ăsta. Îmi spune "lasă,iubi, că e și mâine o zi!" Cu alte cuvinte, ne putem certa și mâine!

Aș fi vrut să fie altfel. Dar poate dacă ar fi fost altfel, nu ar mai fi fost ASA.


 

Tranzitii

Sunt ok! Inca sunt ok.
ba nu, nu sunt 100% ok....
Plutesc întrebări în jurul meu. Fac comparații. Mi se înfig in creier ca săgețile de darts. Unele mai periculoase ca altele.
Ma simt bine uneori. Sunt calma, senina. Alteori parca stau pe marginea unui vulcan. Ma gîndesc ca e normal sa am dubii, sa-mi pun întrebări, sa-mi fie teama... Dar as fi preferat sa fiu totul simplu. Mi-ar fi placut sa fie altfel. Sa nu fie el asa...transparent. E prea...simplu.
Mda..as fi vrut sa fie simplu, dar nu vreau sa fie el asa simplu. paradoxal. Tipic mie. Exact! Eu! Asa sunt eu. O tipa complicata si sucita. Foarte imprevizibila. E frumos asa. Nu stiu nici eu la ce sa ma astept de la mine. E...suspans si adrenalina...
Scriu asa cum simt. Imagineaza-ti ce e in capul meu acum. de obicei scriu cursiv. Acum nu pot. Nu stiu cum sa-mi exprim nemultumirea. Daca as putea sa il schimb, as face-o. dar cum sa inveti un om la 27 de ani sa fie...complicat?! Cum sa-i insufli dorinta de a invata, de a progresa, de a evolua?! Cu astea te nasti. Bine, poate le si dobandesti pe parcursul vietii, in functie de cercurile in care te invarti...
Nu-mi plac oamenii superficiali, cu care nu poti discuta... Ma asculta. Il vad cum isi pierde concentrarea dupa 5-10 minute. ma opresc. n-are rost...oricum n-ar intelege...

Trebuie sa mai citesc lista. "LISTA" mea! in care scriam de ce nu ma marit. cred ca mi-am incalcat cam multe principii.

Cand nu sunt cu el ma doare. in clipa in care trec pragul casei uit tot.
perioada asta de tranzitie e cea mai grea. daca o trec cu bine, he's the one.

l-am visat, il visez aproape in fiecare noapte. 53 de zile :( si vor mai fi...Tuturor ne e dor, dar nimeni nu recunoaste.

Emeli Sande - My Kind of Love

De ce nu se mărită Dana?!

Întrebarea asta a devenit un laitmotiv pentru mine. Deja rudele, prietenii nu mă mai întreabă și pe mine, ca tot omu' "Ce mai faci?". Mă întreabă "Nici acum nu te-ai măritat?"
Ete că nu m-am măritat...Si dacă  țineți neapărat să știți de ce, vă spun acum, cu liniuțe, ca la școală.

Principalul motiv ar fi că nu am găsit persoana potrivită. Eu sunt de modă veche. Vreau să mă mărit din dragoste, nu din interes. Prefer să-mi chirăie mațele la culcare, dar să adorm cu capul pe pieptul bărbatului iubit decât să locuiesc într-o casă cu 12 persoane pe metru pătrat, fie ea și vilă....

Nu am găsit persoana potrivită nu pentru că aș fi pretențioasă, ci pentru că sunt normală! Refuz să mă mărit cu un om care are 2 clase, ca trenu' sau care e profesor, dar miroase a transpirație!!!

Nu pot să stau nici măcar de vorbă cu un om care face spume în colțurile gurii când vorbește, de-ar avea el și 50 de mașini și 70 de case!!!

Nu pot să stau cu un om care nu vorbește și nu scrie corect! Aviz amatorilor! In cel mai bun caz, putem fi amici...

Nu pot să mă mărit cu un bărbat ( e mult spus bărbat ) care face dragoste 2 minute după ceas, cu tot cu preludiu! Nu pot!!!

Nu pot să mă mărit cu un bărbat care plânge în fața mea, care mă ascultă orbește, căruia ii place să fie sclav!!! Doamne, ferește-mă de maimuțoi de plus, că am destui în casa!!!

Nu pot să stau cu un bărbat care spune la restaurant, după ce a plătit "Nu necesită rest"  :))))))
De altfel, refuz categoric să vad în fața ochilor un animal care nu lasă bacșiș sau care mă pune să plătesc ce am consumat!!! Bleahhhh

Refuz să mă mărit cu un ofuscat gelos, care are pretenția să ii cer voie să fac ceva sau care mă controlează și când trag apa la wc.... Dacă e gelos, nu înseamnă că te iubește!!!! E doar prost și nesigur...

Nu o să mă mărit cu un om care are obiceiul să lovească femeile, indiferent care ar fi cauza!!! Faptul că lovești o persoană mai slabă decât tine nu arată decât că ești las și meriți să fii omorât în somn! Oricum faci umbră degeaba pământului...

Nu vreau să mă mărit cu un om care are obiceiul să bea alcool în fiecare zi pentru că nu vreau să-mi ia foc wc dimineața. Eu am obiceiul să mai fumez, în timp ce mă "concentrez". Dacă aprind bricheta, o să explodeze buda...

Nu am de gând să mă mărit cu un om care nu-mi acceptă prietenii sau familia. Dacă nu ii accepți pe ei, înseamnă că nu mă accepți pe mine...

Nu o să mă mărit cu un om care mă înșeală! Clar... te-am prins...te castrez și divorțez. Simplu și drept ca la ciorap!

Nu am de gând să mă mărit cu un om care declară cu seninătate că nu a citit nicio carte în toată viața lui ... Si mai e și mândru de treaba asta...

Nu vreau să mă mărit cu un ateu!!! Asta în niciun caz! Exclud oamenii de știință de la bun început... Si ii exclud și pe cei care nu sunt creștin-ortodocși!

Nu pot și nu vreau să mă mărit cu un om care poartă blugi și pantofi eleganți. Si șosete albe bonus!!!

Nu vreau să mă mărit cu un om care nu știe să danseze muzică populară!!!
Nu vreau să mă mărit cu un bărbat căruia nu ii place fotbalul. Si trebuie să fie musai stelist, altfel o să-mi stric toate oalele în capul lui...

Cam lungă lista... Nu e de mirare că nu m-am măritat pană acum...

Ca o concluzie... Nu caut bărbatul perfect. Caut un om normal, cu bun simț, onest, cu capul pe umeri, pe care să mă pot baza și cu care să pot să discut ceva. Sau măcar sa aibă niște defecte peste care să pot să trec...

De vorba cu Dumnezeu

Doamne, am păcătuit... Mi-am pierdut de multe ori credința, m-am răzvrătit, am blestemat. Nu Ti-am mulțumit îndeajuns pentru puținul pe care mi l-ai dăruit. Am cerut mereu mai mult, fără sa ofer nimic în schimb. Dar nu am făcut rău nimănui. Nu m-am răzbunat pe cei care m-au făcut sa sufăr, deși as fi putut. Am iertat și am trecut cu vederea, am strâns din dinți și am tăcut, ca sa nu fie mai rău... Si cu toate astea, ei m-au rănit în continuare...
Doamne, pana când?! Cat sa mai suport?! Cate îmi mai pui în spate?! Pana când?!
De ce, Doamne?! Cu ce-am greșit?! Eu de ce nu am și alții au?! De ce alții nu prețuiesc ceea ce au?! De ce nu-mi dai mie ce au ei, ca sa prețuiesc, ca sa iubesc?! Eu de ce nu pot sa fiu normala, sa am o viata obișnuită?! De ce  trebuie sa-mi arunci în fiecare zi câte o piatra în cale? Nu știi ca eu sunt împiedicată și cad și dacă drumul e drept?! De ce trebuie sa ma zbat ca sa obțin orice nimic pe care mi-l doresc, în timp ce alții primesc totul pe tava? Cand o sa vina vremea plății?!


*************************************************************************


Daca l-ai întâlni pe Dumnezeu și ai avea dreptul sa-i pui o întrebare, o singura întrebare, ce ai vrea sa știi?!

Sufletului meu...

Draga suflete, 

Aproape am uitat ca exiști... Te-am neglijat atât de mult în ultima vreme, încât am uitat ca doar tu contezi. Te-am târât prin mocirlele vieții mele, te-am obligat sa-mi suporți fiecare lacrima, fiecare suspin și nu te-am întrebat niciodată "tu ce vrei?" ... Nu m-am rugat niciodată pentru tine, pentru mine de fapt. Nu ți-am dat niciodată nimic, ci doar ți-am cerut. Te-am rugat mereu sa ai răbdare, sa înduri, sa te faci ca nu vezi. Când ai spus "stop" , eu am continuat sa merg cu pași mărunți. M-ai iertat de-atâtea ori și m-ai susținut și eu n-am știut cum sa te mulțumesc niciodată. Te-am chinuit nopți întregi cu întrebări fără răspuns, cu vise imposibile, cu amintiri dureroase. Te-am învinovățit pentru ca ai fost slab si te-ai lăsat călcat în picioare. Te-am certat și te-am alungat când ai încercat sa-mi explici ca vina nu e a ta, ci a lui... 

Suflet bun, te-am uitat. Am uitat ca tu ești doar al meu și ca trebuie sa te iubesc și sa te prețuiesc. N-am știut ca eu doar de glasul tău trebuie sa ascult. Ai așteptat cuminte sa ma dau cu capul de pereți, sa deschid ochii și sa vad realitatea pe care o ocolesc de atâta amar de vreme. Mi-ai șoptit, în același timp cu el, și eu am ales sa aud doar glasul lui tăcut. Mi-ai arătat de atâtea ori ca iubirea nu e suficienta, dar eu am sperat în continuare. Am ascultat, dar nu am auzit sfaturile tale. 

Acum am rămas doar noi doi. Si iar te rog sa ai răbdare, sa fii iertător ca și pana acum, sa uiți si sa treci cu vederea. Suflete drag, mai uita o data. O data și-ți promit ca nu mai fac. Hai sa o mai luam o data de la capăt, doar tu și eu. Uite, stam singuri în seara asta și ne iertam. Suntem doar noi și pustiul din jur. Cere-mi orice. Dar hai s-o luam de la început, hai sa ne mai naștem o data!